Prezenta romaneasca pe acele meleaguri indepartate a inceput in jurul anului 1895, prin valul de emigrari din Transilvania, Bucovina si Banat, aflate atunci sub stapanirea austro-ungara.

Prima Parohie Ortodoxa Romana din Canada a fost infiintata in anul 1902 in Regina, Saskatchewan, avand hramul „Sf. Nicolae”. La 20 Martie 1903 soseste la Biserica Sfantul Nicolae, arhimandritul Evghenie Ungureanu, cu binecuvantarea Mitropolitului Moldovei.

Dupa aceasta, s-au infiintat rand pe rand alte parohii romanesti in Canada, avand enoriasi veniti in mare numar din Bucovina, parohii ce au functionat sub omoforul canonic al Mitropoliei Moldovei.. Cei mai multi Romani au venit din provincii aflate sub administratia Austro-Ungara: Ardeal, Bucovina si Banat.

Biserica Romana Americana si Canadiana a fost fondata de catre laici care s-au unit, au construit biserici si au chemat clerici din Lumea Veche. Clerul a venit din doua Mitropolii: a Ardealului (cu sediul la Sibiu) si a Moldovei (cu sediul la Iasi). Prima a influentat comunitatile Romanesti din Statele Unite si a doua pe cele din Canada.

In acea perioada, ortodocsii din America de Nord si Canada apartineau indiferent de originea lor etnica de Eparhia rusa, condusa intre 1898 si 1908 de catre Episcopul Tihon.

La 15 august 1904, romanii din Cleveland au hotarat sa intemeieze prima Parohie Ortodoxa Romana din S.U.A., cu hramul „Sf. Maria”.

In decembrie 1905 soseste in Statele Unite Parintele Moise Balea, primul preot ortodox care a venit sa slujeasca comunitatile din America.

La 1 septembrie  1906 parintele Balea incepe tiparirea primului ziar romanesc , numit “America”.

In 1911, vine in America, trimis de Mitropolia Sibiului, Parintele Ioan Podea, cu misiunea de “a organiza parohiile din America intr-un protopopiat”.

In anul 1912, s-a organizat primul protopopiat romanesc pe taram american, condus de parintele Podea, avand in componenta sa 16 parohii.

In 1918, ca urmare a „alegerii” (impuse) la Sibiu a lui Vasile Mangra, un prelat „pro-Maghiar”, Romanii din Statele Unite s-au intrunit la Youngston, Ohio, la 24 Februarie si au decis sa rupa toate legaturile cu Mitropolitul „maghiarizat” de la Sibiu. Ei au scris Mitropolitului de la Bucuresti (al Ungro-Valahiei), cerand sa fie uniti si acceptati sub omuforul acestuia. La acea data in Romania nu exista oficial o Patriarhie. (Abea in 1925 s-a infintat Patriarhia Romana).

Imediat dupa primul razboi mondial Vasile Mangra a fost inlocuit cu Nicolae Balan si in consencinta Mitropolia de la Bucuresti a decis sa nu se amestece in treburile Romanilor Americani si nici in sfera de influenta care traditional apartinuse Mitropoliei Ardealului. In acest fel preotii au continuat sa vina in America din cadrul Mitropoliei Ardealului.

Simtind lipsa unui Arhiereu al lor si urmand exemplul altor grupari etnice dupa ce efectele revolutiei bolsevice au fost resimtite si in lumea Americana, Romanii din America s-au decis sa aiba propia lor Episcopie diecezana. La 25 aprilie 1922, 7 preoti care fusesera hirotoniti in Romania au inaintat un memorandum Sfantului Sinod, cerand incaodata infiintarea unei Episcopii a Romanilor-Ortodocsi din America.

Astfel ca, a devenit clar si s-a inteles de catre autoritatile Romanesti ca de fapt nu toti cei care si-au “inceract norocul” in America se vor mai intoarce in Romania. Autoritatile bisericesti din Romania nu s-au grabit sa infinteze o organizatie diecezana pentru Romanii din America, crezand ca nu este necesara.

La 18 decembrie 1923, Mitropolitul Sibiului il numeste pe Parintele Victor Muresan, protopop al parohiilor din Statele Unite.

La 7 Octombrie 1924, preo’ii romani care fusesera hirotoniti in America de Episcopi Rusi, au tinut o conferinta in Pittsburgh, Pa., unde au accentuat iarasi necesitatea infiintarii unei Episcopii Ortodoxe Romane in Statele Unite, si au hotarat ca pana atunci, sa se afilieze jurisdictional, omoforului Episcopului Rus de atunci, Adam Filipowski.

INFIINTAREA EPISCOPIEI ROMANILOR DIN AMERICA

Intre 25-28 aprilie 1929, cu prilejul Congresului bisericesc al clerului si credinciosilor din cadrul parohiilor ortodoxe romanesti din S.U.A. si Canada, intrunit la Detroit-Michigan, s-a constituit Episcopia  Ortodoxa Romana din America, sub obladuirea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, hotarare aprobata de catre Congresul National Bisericesc din Romania din 21 noiembrie 1929.

La 1 noiembrie 1930, Patriarhul Romaniei Miron Cristea, semneaza decretul nr. # 10219, prin care Episcopia Ortodoxa Romana din America este recunoscuta canonic.

Intre 26-28 aprilie 1934, Parlamentul Romaniei voteaza Legea Infiintarii Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America, lege semnata de Regele Romaniei Carol II, la 5 mai 1934.

In urma alegerilor din 24 martie 1935, arhimandritul Policarp (Pompiliu) Morusca, staretul manastirii Hodros-Bodrog este ales, si hirotonit drept Episcop al Romanilor din America.

La congresul din 4-5 iulie 1935, Episcopul Policarp este instalat la Detroit, in catedrala „Sf. Gheorghe”.

De asemenea el a prezidat Congresul Bisericesc din 1935, primul Congres condus de catre un Arhiereu.

EPISCOPIA ROMANEASCA DIN AMERICA SUB POLICARP

La 23 februarie 1936, apare primul numar al ziarului diocesan “Solia”, in Youngstown, Ohio.

Intre 5-7 septembrie 1936, Congresul Episcopiei adopta Constitutia si Regulamentele propuse de Episcopul Policarp.

La 1 septembrie 1937, se cumpara proprietatea indeobste cunoscuta astazi drept “Vatra Romaneasca” din Grass Lake, Jackson/Detroit, Michigan.

In iulie 1939, Episcopul Policarp pleaca  in Romania. Incepand cel de al II-lea Razboi Mondial, si instaurarea comunistilor la putere, la finele razboiului, Episcopului Policarp nu I se mai permite sa se mai intoarca in America. Cum stim cu totii, comunismul a fost introdus cu sila in Romania si noua administratie nu a sovait sa folosesca Biserica pentru propiile ei interese si scopuri.

La 28 martie 1947, Congresul Special al Episcopiei, convocat la Detroit,  a refuzat sa accepte pe nou-numitul episcop al autoritatilor dela Bucuresti, in persoana lui Antim Nica, ce facusera studiile la Moscova, si a hotarat intoarcerea la Constituria si Regulamentele adoptate la 30 octombrie-1 noiembrie 1932, de catre Congresul annual dela Cleveland, votand astfel pentru autonomie administrativa totala fata de Patriarhia Romana.

La Congresul din 4-5 iulie 1948, dela Vatra Romaneasca, sub presedentia Parintelui protopop John Trutza, s-a ratificat hotararea Congresului anterior de revenire la Constitutua si Regulamentele din 1932.

Confruntari personale, mandrie si egoism au adunat la loc opt indivizi care in mai 1950 au complotat sa stabilesca un nou Episcopat sud jurisdictia Patriarhiei Romane.

In iunie 1950 acest nou „episcopat” a fost inregistrat in Michigan cu numele de : „Episcopatul Roman Ortodox Autonom pentru America de Nord si de Sud”.

Pentru acest grup de opt, preotul Andrei Moldovan, s-a dus pe ascus la Bucuresti, a fost sfintit in Sibiu, la 12 noiembrie 1950, fara stirea si aprobarea Episcopiei dela Vatra.

Reintors in America cu directiva Patriarhala de a pretinde Episcopia pentru el, si grupul lui, Episcopul Moldovan inregistreaza la 19 decembrie 1950 la Curtea Federala a Districtului  Northern Ohio, o petitie ca sa I se dea lui Episcopia, si toate aseturile sale.

In decursul deceniului ce a urmat, Moldovan si Patriarhia Romana au incercat prin sistemul legal al Tribunalelor Americane sa obtina proprietate asupra Vetrei si control asupra parohiilor si bunurilor lor. In aceste procese purate in fata Tribunalelor de District si la Curtea Suprema drepturile Episcopatului initial si legal, cu Regulamentul si auto-administrarea au biruit.

Intre 3-5 iulie 1951, Congresul Episcopiei, intrunit in Chicago, IL, a decis ruperea legaturilor cu autoritatile bisericesti din Romania, si alegerea teologului Viorel (Valerian) Trifa, drept Episcop-Vicar, care dupa moartea Episcopului Policarp, in 1958, devine succesorul Episcopului Policarp.

Iata textul ad-literam prin care se reafirma independenta Bisericii Ortodoxe Romane din America: Episcopia Ortodoxa Romana din America este complect autonoma nu numai in ce priveste administratia dar in cele duhovnicesti, neprimind nici un fel de dispozitiuni sau hotariri din partea Bisericii Romane controlate de comunisti. Respinge toate si fiecare dintre pretentiile „Episcopatului Roman Autonom din America” si ale lui Andrei Moldovan. Reafirma ca mai departe recunoste ca Episcop pe Policarp Morusca si ca in absenta lui si pentru binele Bisericii a ales un Episcop Vicar in persoana teologului Viorel (Valerian) D. Trifa”.

 EPISCOPIA DIN AMERICA (“VATRA ROMANEASCA”) SUB EPISCOPUL VALERIAN TRIFA

La 27 aprilie 1952,  nou-alesul Episcop-Vicar Viorel D. Trifa este hirotonit in treapta Arhieriei, in Philadelphia, de catre un Sobor Arhieresc al Episcopilor Ucrainieni, luind numele monahal de +Valerian.

La 8 iulie 1952, Curtea Federala din Cleveland, Ohio, respinge petitia Episcopului Andrei Moldovan de a avea dreptul la Vatra, si aseturile sale, si-I interzice dreptul la titlul-uzurpat de a se numi “Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane din America”.

Alegerea lui Viorel Trifa in demitatea de Episcop al Romanilor din America a stirnit din partea Bucurestiului o campanie muribunda impotriva Bisericii Romane din America cu scopul de a controla Episcopia, cea mai larga organizatie romaneasca din afara hotarelor Romaniei. Prin tactica  “dezbina si stapaneste”, pentru urmatorii 40 de ani, pana la caderea comunismului in 1989, telul ramanand neschimbat, “distrugerea pastorului si risipirea turmei”.

EPISCOP ÎN FARA SINODULUI ESTE EPISCOP NE-CANONIC

Tanarul Episcop-Vicar, +Valerian Trifa, stia prea bine ca oricare Episcop, ce nu face parte dintr-un Sinod al Episcopilor, este ne-canonic, de aceea una dintre preocuparile sale majore era rezolvarea “canonicitatii” sale, si a Episcopiei pe care o conducea.

O rezolvare a problemei “canonicitatii” a venit in sfirsit in martie 1960 cand cererea Episcopiei de a fi primita sub jurisdictia duhovniceasca a Mitropoliei Ortodoxe Ruse a fost aprobata de Sf. Sinod al Episcopilor din New York.

Devenise limpede si evident ca o impacare cu Biserica Mama din Romania nu mai era cu putinta; ca actiunile din trecut ale Patriarhului Romaniei care a cautat sa foloseasca Tribunalele din S.U.A. pentru propiile scopuri, si ca odata cu infintarea de parohii, si chiar a unei Episcopii-sorogat „in paralel” cu cele care existau in jurisdictia Episcopiei, nu mai era nadejde de o impacaciune. Generatiile mai tinere de Romani Americani si Canadieni erau scirbite de incercarile administratiei si Bisericii din Romania de a lua ceeace era apreciat ca o administratie „straina” chiar dace venea din partea unora de acelasi neam.

Intr-o vizita in Statele Unite, Mitropolitul (mai apoi Patriarhul) Justin Moisescu a vorbit cu Episcopul Valerian si i-a propus ca daca Episcopia se va reintoarce la Biserica Mama, el Valerian, va fi rasplatit cu titluri si onoruri. Amintindi-si de actiunile din trecut ale Patriarhiei, +Valerian nu a fost convins de „bunele intentii” ale Bisericii Mame, el a invitat Patriarhia sa acorde totala autonomie propiilor ei parohii din America de Nord.

Arhiepiscopul Valerian Trifa a stat neclintit pe pozitia sa pentru o Biserica unita in America si a promovat idealul unei Bisericii cu jurisdictie teritoriala deplina si autocefala. In acelasi timp el a pastrat indentitatea etnica a Episcopie Romanaesti continuand pe aceasta cale sa slujeasca lipsurile noilor veniti, ale generatiei mai vechi si ale celor nascuti cetateni Americani si Canadieni.

Tomosul de Autocefalie a Mitropoliei Ortodoxe Ruse din America a fost semnat de catre Patriarhul Sinodului Rusiei, la 18 mai 1970, asa cum a fost el prezentat de catre delegatia Bisericii Ortodoxe Americane condusa de catre Episcopul Teodosius de Alaska, fostul Mitropolit al OCA.

Detinand “Tomosul Autocefaliei”, fosta Mitropolie Ortodoxa Rusa, in present “Biserica Ortodoxa Americana”, este singura Biserica Ortodoxa din America de sine-statatoare, care-si diriguieste singura destinele sale in Lumea Noua. Iar “gurile-rele” care inca mai acuza, din rea-vointa, ca Episcopia dela Vatra Romaneasca este “sub rusi”, sau “cu rusii”, nu fac nimic altceva decat un deserviciu Ortodoxiei Romanesti din America.

Intre 28-29 aprilie 1979, cu ocazia Congresului Episcopiei dela Detroit, MI, la care s-au sarbatorit 50 de ani de existenta a Episcopiei, +Arhiepiscopul Valerian a rugat Congresul sa-I caute un “inlocuitor”, sa-I aleaga un “Episcop-Vicar”, care sa poarte mai departe jugul greu al acestei de Dumnezeu pazite Episcopii.

In 1980, Congresul Episcopiei a un episcop-vicar, in persoana IPS Sale Nathaniel Popp, care – dopa retragerea la pensie a Arhiepiscopului Valerian, in 1984, a fost ales Episcop Diocezan.

Arhiepiscopul Valerian paraseste voluntar Statele Unite ale Americii, in 1984, se stabileste in Portugalia (auto-exilandu-se in urma atacurilor violente din parte regimului communist, “si mana lunga a proletariatului roman, din Romania pana in America), unde-si da obstescul sfarsit in 1987, osemintele fiindu-I aduse, si inmormantate in cimitirul dela “Vatra Romaneasca” pe care a slujit-o aproape 35 de ani.

EPISCOPIA “VATRA ROMANEASC A ” SUB ARHIEPISCOPUL NATHANIEL

În 1980, la Congresul electoral dela Clevaland, Ohio, Congresul Episcopiei dela Vatra Româneasca, a ales drept arhiereu Vicar pe PC Sa Nathaniel Popp, consacrat, în acelasi an în Catedrala “ Sf. Gheorghe”, din Southfield, Detroit, Michigan, cu titlul de Episcop de Dearborn. 4 ani mai târziu, în 1984, prin pensionarea IPS Sale Arhiepiscopul Valerian, Congresul Episcopiei a ales drept Episcop titular pe tânarul Episcop-Vicar Nathaniel Popp, care pastoreste Episcopia dela Vatra pâna în vremurile de astazi.

Dupa o slujire de peste 20 de ani ca Episcop titular al Episcopiei, IPS Sa +Nathaniel (ridicat la rangul de Arhiepiscop inca din 1996), a cerut Congresului sa-i gaseasca un ajutor, iar la 28 iunie 2002, Congresul Episcopiei a ales pe arhimandritul Irineu Duvlea drept Episcop-Vicar al Episcopiei dela Vatra Romaneasca, a carui hirotonire întru Arhiereu va avea loc la 1-2 noiembrie, 2002, la Catedrala Episcopiei “Sf. Gheorghe” din Southfield, Detroit, Michigan

ARHIEPISCOPIA ORTODOX A ROMANA IN AMERICA SI CANADA (FOSTA EPISCOPIE MISIONARA)

(Varianta “oficiala” a Patriarhiei Romane – Perioada anilor 1939-2002, dela plecarea Episcopului Policarp in Romania, pana astazi)

EPISCOPIA MISIONAR A SUB EPISCOPUL ANDREI  MOLDOVAN

Cautam sa ramânem fideli, în cele ce urmeaza variantei oficiale a Patriarhiei Române privind mersul evenimentelor în Episcopia Misionara, în perioada anilor 1939-2002.

In anul izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial (1939), Episcopul Policarp a revenit in Romania, lasandu-l ca loctiitor pe preotul Simion Mihaltan. Din mai multe pricini legate de evenimente politice si militare, aceasta situatie a durat pana in 1947.

Anii care au urmat s-au caracterizat prin conflicte interne si neintelegeri legate mai ales de alegerea noului ierarh. In vederea rezolvarii acestei prelungite situatii de criza, Congresul bisericesc, intrunit la 17 mai 1950 la Detroit, l-a ales pe protopopul Andrei Moldoveanu de la Akron, Ohio, ca Episcop titular. La 12 noiembrie 1950, arhim. Andrei Moldoveanu a fost hirotonit episcop la Sibiu, iar la 19 noiembrie a fost instalat in scaun prin Gramata Patriarhala. Episcopul Policarp, retras din motive de sanatate, i-a indemnat in scris pe preotii si credinciosii romani din America sa-l primeasca pe parintele Moldoveanu ca succesor al sau si ,”unic episcop canonic ” (regretam faptul ca autorul articolului nu este informat ca exista dovezi scrise, in original, care atesta ca Episcopul Policarp ERA FORTAT IN ROMANIA SA FACA ASTFEL DE DECLARATII, explicand mai tarziu clar „sa nu credeti nimic din cele scrise, fiindca am fost fortat sa scriu asa, insa voi sa ramaneti uniti, caci multe avem de implinit cand ma voi intoarce la voi”, n.n.).

ARHIEPISCOPUL VICTORIN URSACHE

In aprilie 1966, dupa moartea Episcopului Andrei, a fost ales, in scaunul episcopal arhim. Victorin Ursache. Acesta, intre 1956-1966 a fost Superiorul Misiunii Ierusalim din Statele Unite, precum si profesor la Seminarul Teologic din South Canaan, Pennsylvania. In aprilie 1966 a fost ales ca succesor al defunctului episcop Andrei al Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America. La 7 august 1966 a fost hirotonit episcop. La 11 iunie 1973 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. Arhiepiscopul Victorin s-a retras din activitatea pastorala in februarie 2001, iar la 16 iulie 2001 a fost chemat la Domnul, dupa 35 de ani de slujire in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada.

Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta sa din 12 iulie 1950 a aprobat autonomia Eparhiei noastre din America, primind titulatura ,”Episcopia autonoma a romanilor din America de Nord si de Sud”.

Avand in vedere situatia Eparhiei la inceputul anilor `70, s-a luat hotararea ridicarii acesteia la rangul de Arhiepiscopie. Astfel, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat in sedinta sa din 12 decembrie 1974, ridicarea Episcopiei autonome a romanilor din America de Nord si de Sud la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura „Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada”, acordandu-i-se totodata si statutul de autonomie.

ALEGEREA, HIROTONIREA ŞI INSTALAREA NOULUI ARHIEPISCOP DR. NICOLAE CONDREA

Dupa retragerea din scaun a Arhiepiscopului Victorin, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a incredintat I.P.S. Mitropolit Teofan al Olteniei mandatul de Arhiepiscop Loctiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, incepand cu 22 februarie 2001. Date fiind unele evolutii legate de noile responsabilitati ca mitropolit al Olteniei, la solicitarea I.P.S. Mitropolit Teofan, Sf. Sinod, in sedinta sa din 4-5 iulie 2001, a hotarat sa se incredinteze mandatul de Arhiepiscop Loctiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, I.P.S. Arhiepiscop Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala, incepand cu 5 iulie 2001.

Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada intrunit la 1 iulie 2000, sub co-presedintia Arhiepiscopului Victorin si a I.P.S. Mitropolit Teofan, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal, a decis constituirea unei Comisii Speciale care sa analizeze situatia din cadrul Eparhiei, avand mandat de a studia posibilitatea asigurarii succesiunii la scaunul arhiepiscopal.

Mai tarziu, la 27 septembrie 2001, la propunerea Comisiei Speciale, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, intrunit la Biserica Ortodoxa Romana ,”Pogorarea Duhului Sfant” din Windsor, Ontario, a hotarat sa nominalizeze ca posibili candidati pentru ocuparea scaunului arhiepiscopal, pe P.C. Pr. Nicolae Corin Condrea si pe Fr. Casian (Livius Ionel) Tunaru.

Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, intrunit la 9 martie 2002 la Biserica Ortodoxa Romana „Sf. Treime” din Troy, Michigan, a ales pe P.C.Pr. Nicolae (Corin) Condrea ca arhiepiscop al acestei Eparhii.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 13 martie 2002, a confirmat canonicitatea alegerii facute de catre Congres in functia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, ridicand, in acelasi timp, pe P.Cuv. Nicolae Condrea la rangul de arhimandrit.

Potrivit Gramatei Patriarhale, data in Resedinta Patriarhiei Romane in data de 8 iulie 2002, duminica, 14 iulie 2002, in Duminica a III-a dupa Rusalii – a Sfintilor Parinti de la Sinodul al IV-lea Ecumenic – in Catedrala Ortodoxa Romana din Montreal, Canada, cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul, a fost hirotonit si instalat Inalt Prea Sfintitul Dr. NICOLAE CONDREA in scaunul de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada.

La acest eveniment istoric in viata numitei Arhiepiscopii, a  participat o delegatie a Patriarhiei Române, condusa de catre Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, reprezentanti ai celorlalte Biserici Ortodoxe surori din America, precum si inalte personalitati din viata bisericeasca si din viata publica romana si americana.

Articol de referinta: (sursa)

Comentarii

comentarii